Mai întîi, mişcări uşoare
Orice şedinţă de masaj începe cu atingerea uşoară a pielii. Operaţiunea de netezire constă în alunecarea cu palma pe piele în sensul circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică. Se poate face netezire şi în sensul circulaţiei venoase, liniştit şi ritmic (limfa se mişcă încet prin vase, 4mm/sec). Netezirea se va încheia cu scăderea treptată a presiunii. Netezirea uşoară produce creşterea temperaturii locale, micşorarea contracturii ţesuturilor, scăderea presiunii sanguine. În cazul durerilor, netezirea se execută ceva mai sus de zona dureroasă, cu presiune cît mai mică, timp de 3-5 minute. O netezire de 15-30 minute este un adevărat calmant al durerii.

Fricţiune energică
Următoarea etapă este fricţiunea. Adică, apăsarea şi deplasarea pielii şi a ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe plan dur, osos, atât cât permite elasticitatea acestora. Totul trebuie executat cu putere, dar fără a cauza traumatisme. Fricţiunile energice în locurile dureroase reduc starea de hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea ţesuturilor. Acest tip de masaj acţionează asupra ţesutului conjunctiv, adipos, muscular. Când se execută lent, are efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă, iar când se face energic, profund, are un efect de excitare, stimulare, cu efecte trofice şi circulatorii. Este şi tipul de manevră care ajută la înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor, sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive. Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.

Tehnica frământatului
Un alt tip de masaj este frământatul, care constă în prinderea în cută a muşchilor şi a ţesuturilor profunde, ridicarea şi strângerea acestora atât cât permite elasticitatea ţesutului respectiv. Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor limfatice şi sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi sporind procesul de nutriţie al ţesuturilor. Măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci constituie un exerciţiu de gimnastică pentru muşchi. Se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului sau provocarea durerilor. Frământatul se execută într-un ritm lent şi continu. Este folosit pentru tratarea atrofiei şi insuficienţei musculare, refacere, recuperare medicală.

Tehnica bătătoritului
În timpul masajului, putem recurge şi la loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele sau canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi. Masajul prin lovituri uşoare se adresează ţesutului superficial sau profund, în funcţie de intensitatea de lovire şi viteză. Are efect vasodilatator, creşte excitabilitatea neuro-motorie, acţionează asupra sistemului vegetativ simpatic, aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor senzitive), ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, cînd gradul de excitaţie al nervului este mărit, provoacă o hipertermie profundă, o înviorare a tonusului tuturor muşchilor, influenţează muşchii viscerali, cînd se aplică la coloana vertebrală, produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale, influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

Vibraţii şi trepidaţii
Masajul prin vibraţii presupune mişcări oscilatorii pe un fond de presiune continuă şi constantă, de intensitate redusă. Pentru masor, e foarte obositor, ritmul oscilaţiilor este de peste 200 mişcări/minut. Trepidaţiile se aplică pe grupe musculare mari, mâinile putând aluneca pe segmentul masat, cuprinzând şi alte regiuni. Efecte: calmare, relaxare, reducerea sensibilităţii nervoase, calmarea durerilor în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene), intensificarea funcţionării glandelor. Metoda acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare, reduce durerea, influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii, pereţii abdominali şi intestinali), influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac, glande salivare, intestine, ficat, glande sexuale).

Manevre auxiliare
Există şi o serie de manevre auxiliare, care se intercalează între manevrele principale sau le completează. O astfel de tehnică este cernutul, Cernutul se intercalează între frământat şi bătătorit şi este o acţiune de relaxare a muşchilor, de mărire a supleţei ţesuturilor, activare a funcţiilor circulatorii şi trofice. Rulatul în toate sensurile, într-un ritm viu, energic şi cu o presiune crescută a masei musculare mobilizate între palme, cu degetele întinse, se aplică de obicei după frământat, numai pe membre. Prin rulare, are loc relaxarea muşchilor, activarea circulaţiei. Scuturatul constă în mişcări oscilatorii mai ample şi ritmice, executate sistematic cu segmentele membrelor, cu membrele în întregime sau cu corpul întreg. Se aplică spre sfârşitul masajului. Dacă e efectuat cu blândeţe, ajută la relaxare, iar într-un ritm mai viu, determină înviorarea şi stimularea generală. Un masaj complet presupune şi tragerea extremităţilor membrelor, în sensul axei lungi. Tracţiunile se aplică în masajul articulaţiilor, la sfârşitul masajului. Se excută blând şi cu prudenţă. Prinderea se face cu o mână sau cu ambele mâini. Produce relaxarea articulaţiilor şi a tensiunilor periarticulare. Pielea de pe spate sau membre mai poate fi ciupită, într-un ritm energic.

Masajul spatelui
Concret, pentru masajul spatelui, se începe de la regiunea fesieră şi se termină în regiunea cefei. Se împinge limfa spre zonele inghinală şi axială, iar sângele, prin sistemul venos, spre inimă.

Mişcări specifice coloanei
Urmează manvere de alunecare pe partea dreaptă, masorul fiind pe partea stângă. Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat. Se pleacă de la jumătatea spatelui spre margini. Frământatul începe din zona muşchilor trapezi, coborând spre şolduri. Deoparte şi de alta a coloanei, se pot da lovituri uşoare, fără a coborî mai jos de nivelul diafragmei.

În final, netezirea uşoară a pielii
Vibraţiile se execută de 3 ori pe partea stângă şi de 3 ori pe partea dreaptă, pornind din zona muşchiului trapez şi coborând gradat până la şold, mai întâi pe partea stângă a coloanei, iar apoi pe dreapta. Manevrele se fac prin presiuni şi fricţiuni. Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere, mână pe sub mână. Masajul gâtului şi al cefei constă în netezirea cu palmele, în jos, pornind din regiunea cefei, pînă la umeri.