Cu toate progresele chirurgiei în ortopedie şi traumatologie, aparatul gipsat işi păstrează valoarea, el neputând fi, practic, înlocuit cu altă metodă terapeutică.
Aparatul gipsat reprezintă mijlocul cel mai bun, cel mai expeditiv şi cel mai practic de imobilizare externă a fracturilor.
El poate fi aplicat în toate serviciile chirurgicale precum şi la nilul oricărei formaţiuni medicale, cu condiţia să fie confecţionat, instalat şi urmărit corect de către un medic cu experienţă.
Aplicarea aparatelor gipsate datează dinaintea erei noastre, se pare (arabii, egiptenii), dar aplicarea lor după sistemul cunoscut de noi (fâsii de tifon gipsate) aparţine lui Mathyssen (1852), iar extinderea lor în condiţii speciale (calamităţi, războaie) poate fi atribuită lui Pirogoff.
Principiile tratamentului cu aparate gipsate
Aparatul gipsat trebuie aplicat pe o situaţie locală a membrului bine cunoscută şi care trebuie menţinută un oarecare timp (repaos, reducere mai mult sau mai puţin bună a fracturii, tulburări neuro-vasculare posttra-umatice, transport, etc).
Aparatul gipsat, chiar provizoriu, trebuie aplicat corect, ca şi când ar fi definitiv. Aparatele circulare sunt preferate alelelor.
Aplicarea sa trebuie să fie netraumatizantă, să menajeze zonele sensibile sau susceptibile de leziuni de decubit sau compresie.
Aparatul gipsat trebuie să fie perfect mulat după reliefurile segmentului de membru, suficient de strâns pentru a nu permite mişcări în interiorul său, dar şi suficient de larg pentru a nu genera tulburări vasculare sau trofice.
Un aparat gipsat trebuie să depăşească articulaţiile proximală şi, respectiv, distaiă, fracturii, care articulaţii trebuie să fie uşor flectate pentru a bloca rotaţiile segmentului lezat în interiorul gipsului.
Orice formă se dă aparatului gipsat, acesta terbuie să respecte poziţia fundamentală a membrului şi să permită contracţiile izometrice ale acestuia.
Aparatul gipsat trebuie să fie solid, dar în acelaşi timp uşor şi realizat estetic. în acest scop se poate recurge la aparatele giupsate cu aţele înglobate (din gips, materiale plastice, etc).
Orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent, la fiecare oră în prima zi, apoi zilnic, dacă se poate. în orice caz, controlul în primele ore, apoi la 1-2-3-10-21 zile este obligatoriu pentru a decela orice eventuală tulburare de ordin vascular nervos sau trofic (cianoză, parestezii, dureri, edem), situaţie în care aparatul gipsat trebuie despicat sau chiar înlăturat.
Tipuri de aparate gipsate – membru superior
Aparatul gipsat toraco-brahial : este folosit în general în tratamentul ortopedic al fracturilor humersului.
Articulaţiile vor fi imobilizate astfel:
- umărul 45° -60° abducţie şi anteducţie 20°-30°,
- cotul 90° flexie,
- antebraţul în semipronaţie,
- pumnul 10° etensie, cu articulaţiile metacarpofalangiene libere).
- în axilă, sub sâni, (la femei sau la bărbaţii graşi) şi în plică de flexie cubitală vata va fi mai abundentă şi muiată în pudră de talc.
- Aparatul Dessault (sau Gerdy) se instalează cu membrul superior aplicat pe torace.
Aparatul gipsat brahio-palmar este folosit în tratamentul ortopedic al unor fracturi ale cotului (epifiză distală humerală fără deplasare, cap radial, capitelum humeral, olecran), antebraţului, epifizelor distale ale antebraţului, scafoid carpian, os lunat, trapez.
- Cu o modificare (Caldwell) este folosit pentru tratamentul fracturilor humerusului, în afara imobilizării exercitând asupra braţului şi o acţiune de extensie prin „atîrnare”.
- În acest scop, sub olecran se fixează în gips o greutate de 0,300-1000 g iar antebraţul este suspendat de gît cu un elastic, prin intermediul unui cîrlig fixat la nivelul pumnului.
- În cazul fracturilor unor oase ale carpului, este prins în gips şi policele, până la nivelul falangei distale.
Aparatul gipsat brahio-antebrahial, circular sau sub formă de atelă, este folosit în fracturile fără deplasare, luxaţiile şi afecţiunile inflamatorii sau post-traumatice ale cotului, astfel:
- Cotul se imobilizează în flexie 90° , cu vată talcată în plică de flexie şi feşiile trecute în „punte”, în 8, peste această plică pentru a evita compresiunea
- Pumnul se imobilizează în 10° extensie, în afara fracturilor epifizelor distale ale radiusului când se imobilizează în flexie cubitală 10° -45° şi palmară sau dorsală (invers decât mecanismul de producere al fracturilor),
- în fracturile scafoidului, o uşoară înclinare ulnară şi dorsală este suficientă.
Aparatul gipsat antebrahio-palmar este folosit în tratamentul ortopedic al fracturilor fără deplasare ale epifizei distale radiale, ale unor oase carpiene, entorsele pumnului, tenosinovite ale extensorilor şi flexorilor.
- Este aplicat începând de la două laturi de deget distal de plică cotului, până la pliul de flexiune palmar distal, iar dorsal, până la capul metacarpienelor.
- Aparatul gipsat antebrahio-palmar mai scurt, ca o mănuşă şi cuprinzând 1-2 degete în uşoară flexie, este folosit în fracturile metacarpienelor.
.
Pregătirea psihică a pacientului:
- se explică necesitatea imobilizarii fracturii
- se obţine consimtământul pacientului
- se explică modul de desfăşurare al procedurii
Pregătirea fizică:
- se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul)
- se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie imobilizat, pentru a-i fi cât mai comod.
- spălarea antiseptică a mâinilor
- îmbrăcarea mănuşilor
- Spălarea, degresarea membrului şi dezinfecţia leziunilor esenţiale ale tegumenului.
- Îmbrăcarea membrului într-un tub de tricou fără cusătură, subţire, moale, confecţionat din bumbac.
- Aplicarea unui strat subţire de vată, uniform, insistând pe zonele de flexie, reliefurile osoase subcutanate. Vata va fi pregătită sub formă de feşi rulate din straturi subţiri desfăcute în fâşii lungi din pachet.
- Aplicarea unei feşi de tifon, dinspre distal spre proximal, sau, mai bine, a unui nou tub de tricou suflecat în prealabil.
- Aplicarea feşilor gipsate, dinspre distal spre proximal.
- După primul strat de faşă gipsată se pot aplica atelele, peste care se mai trag 2-3-4 feşi gipsate având grijă să nu facă bride sau cute (acestea se vor sectiona). La sfârşit, gipsul se mulează pe reliefurile membrului şi se întinde uniform, încât să fie cât mai neted, fără asperităţi. în tot timpul aplicării aparatului gipsat, pană când acesta se întăreşte, poziţia membrului şi reducerea fracturii se menţin cu mare grijă.
- Ajustarea aparatului gipsat. Acesta se decupează la capete, în dreptul pliurilor de flexiune sau pentru eliberarea degetelor. De asemeni, în aparatul gipsat se vor practica „ferestre” ori de câte ori este nevoie să fie supravegheate plăgi, flictene, etc.
Edemul cianotic sau alb al extremităţii libere distale poate traduce o compresiune sub gips sau o ischemie. Înlăturarea gipsului şi, eventual, controlul focarului de fractură (după examenul clinic neuro-vascular), trebuie luate în consideraţie fără amânare.
Flictemele nu trebuie sparte. Se vor şterge cu soluţii antiseptice sau bacteriostatice (sol. violet de genţiană, streptociozan) şi pansate steril. Cel mult, în caz de conţinut tulbure sau dacă sunt foarte destinse şi dureroase vor fi puncţionate steril şi pansate.
Deplasarea ulterioară sau angularea focarului de fractură (vizibile la control radiografie sau radioscopic) pot fi corectate prin aşa-zisa „gipsotomie”:
- se scoate un ic de gips cu deschiderea corespunzătoare părţii convexe a angulaţiei fracturii (cu vîrful în dreptul axului longitudinal al membrului),
- se taie transversal gipsul de partea opusă şi făcând o „balama” în dreptul locului unde se întâlnesc secţiunea transversală cu vârful icului,
- se închide secţiunea transversală a gipsului. Astfel corectăm angulaţia.
- se face un control radiologic şi apoi se consolideaza cele două fragmente de aparat gipsat, cu o altă faşă gipsată.
Deteriorarea aparatului gipsat (crăpare, fragmentare) presupune schimbarea sa. Dacă nu este posibil (fracturi cominutive), pericol de deplasare, etc):
- se întăreste cu 2-4 aţele (de preferinţă, uşoare: fâşii de furnir, de tablă de aluminiu sau oţel inox, de 2 mm grosime)
- se trage peste ele 1-2 feşi gipsate sau leucoplast
- Dacă nu avem la îndemână cele de mai sus se trasează cu vârful foarfecii sau cuţitului de gips mai multe şanţuri circulare şi oblice de o parte şi de alta a rupturii aparatului
- se udă cu o bucată de vată zona şi se trage o faşă gipsată peste aceste şanţuri, alternând turele oblice (în X), cu cele circulare.
Durerea cauzată de:
- coaptarea proastă a fragmentelor
- mobilitatea fragmentelor
- aparat gipsat prea compresiv
- imobilizarea articulaţiilor în poziţii necorespunzătoare
- comprimarea unui nerv pe planul osos (nervul peronier comun, nervul ulnar, nervul radial)
- aparat gipsat prea larg sau prea mic, care permit rotaţiile în focar (dacă nu sunt prinse în el şi articulaţiile proximală şi distală de focar)
- aplicarea neatentă a aparatului gipsat (feşi torsionate, ghemotoace de vată sau gips, etc)
- apariţia unor leziuni cutanate sub gips (flictene, foliculite, furuncule, pediculoze, ploşnjţe, purici, etc)
Infectarea (supuraţia) focarului de fractură (de la piele sau metastaze septice de la distanţă)
Edemul cianotic sau alb al extremităţii libere distale poate traduce o compresiune sub gips sau o ischemie
Deplasarea ulterioară sau angularea focarului de fractură (vizibile la control radiografie sau radioscopic)
Deteriorarea aparatului gipsat (crăpare, fragmentare)
- feşi din bumbac (nu se admit ţesăturile sintetice)
- fesi gipsate sau din răşini sintetice
- vata din bumbac
- pudra de talc
- ciorap din bumbac
- leucoplast
- mănuşi
În acest preț sunt incluse următoarele:
- Transportul la domiciliu
- Materialele necesare
- Manopera
DE CE SĂ ALEGI RealMed ?
RealMed este nr.1 în servicii medicale la domiciliu
- Cel mai mare furnizor de servicii medicale la domiciliu
- Cei mai mulți pacienți deserviți la domiciliu
- Cel mai bine pregatit personal medical
- Personal medical cu peste 15 ani experiență medicală
- ZERO cazuri de malpraxis (erori medicale) înregistrate.
- Siguranța materialelor folosite și a actului medical
- Confidențialitatea actului medical
- Cei mai mulți pacienți multumiți de serviciile noastre
- Cel mai recomandat furnizor de servicii medicale la domiciliu
- Cea mai mare zona de acoperire
CE AUTORIZAȚII DEȚINE REALMED ?
Autorizat de Ministerul Sănătății
Autorizat de Direcția de Sănătate Publică
Autorizat de Casa de Asigurări de Sănătate
CĂT DE PREGĂTIT ESTE PERSONALUL RealMed ?
Personalul RealMed este format din medici specialiști, medici primari, doctori în științe medicale, Prof. Univ. Dr. cu peste 15 ani experiență și asistenți medicali, specializați în medicină generală, medicină de urgență, medicină internă, cardiologie, ORL, terapie intensivă, chirurgie, ortopedie, neurologie, kinetoterapie, pediatrie, etc.
IMPORTANT ! - Informații suplimentare
- Programul de lucru este în intervalul orar 8,oo – 22,00
- Pentru serviciile practicate înafara programului, în intervalul orar 22,00 – 8,00 costurile serviciului se măresc cu 100%
- Programările pentru toate tipurile de servicii se fac cu minim 12 ore înainte
- Pentru programări în regim de urgență se achita o taxă de urgență egală cu prețul serviciului solicitat.
- Pentru tratamentele ce depășesc 25 de servicii, se oferă reducere de 10%
- Pentru localitățile aflate în afara orașelor se vor percepe costuri suplimentare de transport în valoare de 1 leu/km. (distanța calculată dus-întors)
- Costurile suplimentare de transport NU se vor aplica pacienților deserviți prin intermediul C.A.S
