Pregătirea psihică a pacientului :

• se explică necesitatea montării branulei;
• se obţine consimţământul pacientului;
• se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstrictie şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi pentru a ne asigura de cooperarea sa.

Pregatirea fizica:

• se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul);
• se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul în care trebuie montată branula, pentru a-i fi cât mai comod;
• se selectează locul puncţionării. Daca se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncţionării din ce în ce mai proximal. Dacă trebuie administrată o substanţă iritantă sau un volum mai mare de lichide, se va alege o venă mare;
• se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă, cu braţul sprijinit şi poziţionat în jos pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii;
• se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare, pentru a dilata venele;
• se verifică pulsul radial. Dacă acesta nu este palpabil se va lărgi puţin garoul pentru a nu face ocluzie arterială;
• se palpează o venă cu ajutorul indexului şi al degetului mijlociu al mâinii nondominante;
• se trage de piele pentru a fixa vena;
• dacă vena nu se simte bine se va alege alta;
• dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă se cere pacientului să iţi închidă şi să-şi deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei
• garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica
• se pun mănuşile sterile
• se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior şi se lasă să se usuce pielea ( uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie îndepărtat părul din zona respectivă la pacienţii cu pilozitate accentuată)
• se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index ( dacă are aripioare branula se va ţine de acestea ) iar cu policele mâinii nondominate se va trage pielea de sub venă pentru a o fixa şi a o exprima( ea va apare angorjata )
• se va avertiza pacientul că va simţi o înţepătură
• se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin piele pâna în venă printr-o singură mişcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care confirmă că acesta este în venă
• din momentul în care apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă. Se desface garoul apoi fie se continuă împingerea cu grijă ( pentru a nu perfora vena prin celălalt perete) a cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de plastic, atasându-se imediat, fie perfuzorul, fie seringa, presând uşor pe venă pentru împiedicarea sângerării; fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat.
• după introducerea cateterului se curăţă locul cu paduri alcoolizate, se aruncă acul cateterului în recipientul de înţepătoare
• se fixează cateterul cu un fixator semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul pe piele
• fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului
• peste branulă se va aplica un bandaj elastic tip ,, plasă” care va proteja branula împotriva agațării de haine

Complicaţiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acţionare în aceste situaţii. Aceste complicaţii sunt:

• flebitele ( roşeată la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroză venei, uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atentă , împiedicând mişcare în venă;
• impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are infuzomat sau injectomat acesta intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice a cateterului după fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de sânge atunci când pacientul se plimbă şi sângele umple cateterul şi staţionează acolo. Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau adminstrare de soluţie normal salină după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mână cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă;
• hematom ( sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate) datorită perforării peretului opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă după îndepărtarea branulei. Se va scoate branula, se va aplica compresie. Formarea de hematoame poate fi prevenită prin efectuarea corectă a tehnicii de inserţie a cateterului, de o mărime potrivită a venei abordate şi prin eliberarea garoului cât mai repede posibil după inserţia cateterului;
• secţionarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorită reinserţiei acului de-a lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă. Se va încerca recuperarea părţii secţionate dacă este la vedere, dacă nu, se aplică garou deasupra locului de inserţie şi se anunţă medicul şi radiologul. Secţionarea cateterului se poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter pentru a încerca inserţia sa, ci se scot amândouă odată şi se încearcă încă o dată inserţia cu alt cateter;
• reacţii vasovagale ( colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală, greaţă, transpiraţii, hipotensiune ) datorită producerii de spasm venos cauzat de anxietate şi durere .Pacientul va fi aşezat în pat cu picioarele mai sus decat capul, este incurajat sa respire adanc, se masoara semnele vitale. Aceste situatii pot fi prevenite prin explicarea procedurii pacientului, reducerea anxietatii acestuia si eventual, folosirea unui anestezic local inainte de punctionarea venei;
• tromboze ( durere , roşeaţă , umflătură , impermeabilitate) datorită afectării celulelor endoteliale ale venelor favorizând formarea de trombi. Se va îndepărta cateterul şi se va insera într-o alta zonă, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se va supraveghea pacientul şi observa dacă apar semne de infecţie. Formarea trombozelor poate fi prevenită prin inserţia unui cateter periferic folosind o  tehnică corectă, fără a leza vena;
• infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febra, frisoane, indispoziţie fără motiv aparent) datorită unei tehnici nesterile, apariţiei flebitelor severe care favorizează dezvoltarea organismelor, fixare insuficientă a branulei ceea ce permite mişcarea ei în venă şi introducerea organismelor în circulaţia sangvină, menţinerea îndelungată a unui cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor soluţii perfuzbile contaminate. Se va anunţa imediat medicul la apariţia semnelor specifice descrise. Se va îndepărta cateterul şi se vor obţine culturi de la locul inserţiei, se va tăia cu o foarfecă sterilă capătul cateterului şi se va trimite la laborator pentru analizare, se vor monitoriza semnele vitale, se va administra medicaţia si antibioterapia prescrise. Prevenirea infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor sau la îndepărtarea cateterului;
• reacţii alergice ( prurit, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului)